Partea lui Roland

Chiar dacă se cunoșteau de când erau mici, el nu prea își amintește de ea. Prima lui amintire cu ea este de la nunta unui prieten, în august 2011, când a observat ce bine îi stă ei părul împletit într-o coroniță. Acesta a fost primul compliment pe care i l-a făcut, pe Yahoo Messenger.

Multă vreme nu s-a întâmplat nimic. Mai vorbeau din când în când online, se întâlneau de 2-3 ori pe an la conferințe creștine și cam atât. El se concentra pe facultate și pe învățat așa că nu avea alte gânduri deocamdată, dar a continuat să observe ce zâmbet larg și frumos are ea, ce harnică și gata să ajute pe alții e și ce poze apetisante, cu mâncare făcută de ea, pune pe Facebook.

Dar apoi el a terminat facultatea și a început-o ea. El a plecat peste două țări și un lac, în Elveția. Aici a început să îi vină tot mai des în minte fata aceea frumoasă din România. După mult timp petrecut rugându-se pentru asta, odată, când a mers în România în vizită, i-a zis că ar vrea să iasă cu ea în oraș. Au urmat niște ezitări, suișuri, coborâșuri, dar toate acestea au făcut doar ca ea să îi fie și mai dragă lui.

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui Eclesiastul 3:11a

And the best is yet to come!

Partea Rodei

Chiar dacă se cunoșteau de când erau mici, ea nu prea iși amintește de el. Amintirile încep abia din liceu, când ea a început să-i citească blogul în timpul orelor de info și să îi lase comentarii pe posturile care nu erau de programare. I se făceau aluzii cu privire la el din partea celor din jur și se întâlneau mai des în cadrul unor conferințe creștine. Cu toate acestea, chiar dacă ea a început să-l simpatizeze și a inițiat unele lucruri, a încercat să fie reținută și să aștepte voia Lui.

Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc. Ps. 127:1a

Vremea a trecut... A venit timpul ca ea să meargă la facultate și a ales să vină la Oradea, cu toate că el era în Cluj. La scurt timp el a plecat în Elvetia și ea, ca studentă, a fost captată de plante medicinale și structuri chimice, fără să se mai gândească prea mult la altceva. Dar... Supriză: el a anunțat-o că ajunge în România și vrea să se întâlnească cu ea să discute ceva. Ea a bănuit ce se întâmplă, a ezitat, dar pâna la urma s-au întâlnit și cererea a fost lansată. Prin intermediul unor urcușuri și coborâșuri, ei s-au apropiat tot mai mult unul de altul și pot acum să spună:

Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi de aceea suntem plini de bucurie. Ps. 126:3